LA MULŢI ANI !

ADEVÃRUL ESTE TRANSCENDENT, DAR ÎNŢELEGEREA CUANTELOR LUI DETERMINÃ DE CÂTÃ LUMINÃ PUTEM BENEFICIA.

În anul 45 î.Hr., împãratul Iulius Caesar a introdus CALENDARUL IULIAN – cu începutul de an la 25 martie – reper de muncã pe care îl regãsim în colindul: mâine anul se-nnoieşte, pluguşorul se porneşte.
În anul 1582 Papa Grigore XIII a reformat calendarul iulian (în care ianuarie era luna a 11-a), formând CALENDARUL GREGORIAN – cu 1 ianuarie devenitã prima zi a anului repoziţionat şi funcţie de echinocţiul de primăvară şi luna sinodică (pentru Paşte).

În anul 525 un dobrogean, călugăr scit, geto-dacul Dionisie cel Mic, Dionisie Exiguul, Dionisie cel Modest, a fondat CALENDARUL CREŞTIN pe sistemul ANNO DOMINI, renumerotând anii de la ANUL ÎNTRUPÃRII LUI CHRISTOS – cu reperele creştine: BUNA VESTIRE (la 25 martie) şi NAŞTEREA LUI CHRISTOS (la 25 decembrie); în Orientul Apropiat anii vârstei se calculeazã şi acum de la Buna Vestire a fiecãruia, cum şi în legislaţia noastrã actualã pruncul nenãscut este om (şi nu i se poate atribui o vârstã negativã). Definim vârsta de la naştere; copilul de 1 lunã este în primul an de viaţã şi va trece în al doilea an de viaţã când terminã primele lui 12 luni. Dupã 9 ani şi 12 luni împlineşte zece ani şi scriem 10 – ani care sunt trecuţi deja, iar în ziua urmãtoare el îşi începe al 11-lea an şi al doilea deceniu al vieţii sale. Spune Codul de Procedurã Civilã în art.101 alin.3: ”Termenele statornicite pe ani, luni sau sãptãmâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau sãptãmânii corespunzãtoare zilei de plecare.”.

Anno Domini nu poate fi considerat ”an zero” pentru cã: i)-nu este un moment, ci un interval de un an, ii)-nu ar avea semnificaţie raţionalã plasarea Naşterii Domnului înainte de primul an al erei creştine, cum călugărul Dionisie nu a ales ca reper nici anul Învierii, spre a evita referiri de forma: ”Christos s-a nãscut în anul… înainte de Christos” (acum devenitã însã manifestã prin recalcularea anului naşterii Lui Christos la 4 î.Hr. (faţã de celelalte date istorice). ANNO DOMINI nu poate sã aparţinã simultan ambelor ere, ci numai erei creştine având, ca prim an: BUNA VESTIRE la 25.03.01, CRÃCIUNUL la 25.12.01 şi sfârşitul primului an la 31.12.01. Al doilea an a început la 1.01.02, primul deceniu al erei creştine s-a încheiat la 31.12.10, primul secol la 31.12.100, mileniul-II la 31.12.2000, deci cu începutul mileniului-III la 01.01.2001 şi sfârşitul primului lui deceniu vine la 31.12.2010. Cred cu deruta definirii limitelor deceniilor, secoleleor, mileniilor, decurge din exprimarea obişnuitã: ”anul I după Christos”, elipticã, stând pentru: ”în raport de anul naşterii Lui Christos” – reperul ANNO DOMINI definit de călugărul Dionisie – ca prim an al calendarului creştin.
Spunem cã au trecut 20 de ani de când România şi-a schimbat drumul. Dacã am numãra ca iacobinii, noi intrãm nu în anul 20, ci în anul 21 de la Revoluţie!Cât despre urarea LA ANU’ ŞI LA MULŢI ANI, DÃ DOAMNE, DAR DÃ ACUM!